Noaptea e timpul meu preferat, din totdeauna a fost, pentru ca pot calatori nestingherit pe stradutele "ascunse" ale mintii mele, fara riscul de a fi deconectat...si mi se face dor. Mi se face dor sa-mi iau zborul spre o lume cum numai in gandurile frumoase poti gasi. E ca intr-un tablou viu colorat - ati vazut filmul "what dreams may come" din '98? Mi-a ramas acea imagine fantastica in minte timp de 10 ani pana am regasit acest film, era imaginea vie a tabloului...vedeti filmul, merita!
In fine, spuneam ca mi-e dor, mi-e dor de atatea lucruri, de copilarie, mi-e poate cel mai dor, de tot ce a fost atunci, de bunica mea - Maia, de calatoriile gandului prin lumile fantastice - voi ati observat ca nu mai avem timp si nici inspiratie sa gandim frumos, de cele mai multe ori, sa nu mai spus de a face, vorbesc de mine in primul rand si ma intristez. Am atatea lucruri in minte, atatea planuri, vise, dar parca totul e schimbat si e din ce in ce mai repede, simt asta in fiecare zi.
Si eu m-am schimbat, si port povara aceasta... :(
Cred ca mi-ar placea sa scriu, mi-am dorit din totdeauna sa fac asta, sa ma fac cunoscut/inteles prin scris, mi-e parca mai la indemana - sa scriu si sa cant.
Am o stare de melancolie, amestecata cu ceva regret, ma pierd intre cuvinte si nu mai inteleg. Postul asta e pentru mine, de-l cititi fara sa-l intelegeti, sa stiti ca l-am scris pentru mine sa-mi amintesc, ca deseori gresesc, gandurile-mi nu le regasesc, tabloul e intunecat, iar muza mea a plecat...
Cateodata nu-mi amintesc lucruri relativ recente din viata mea, apoi ma uit la cei in varsta cum deapana amintiri mai vechi decat mine, iar eu, daca ma iei mai tare, ma pierd si-n ce-am facut ieri. Erau alte vremuri, alte generatii, alta lume, alt aer, voi simtiti lucrul acesta?
Probabil o sa vi se para foarte confuz acest post, sar de la una la alta, dar sunt doar niste raspunsuri sau justificari pe care incerc sa le dau gandurilor mele, pe care voi nu le puteti citi...
Dar am plecat de la ideea ca mi-e dor, mi-e dor de frumos, de bun, de cuminte, de libertate, de pace, de sensibil, de curat, de ravna, de dragoste, de pasiune, de El.
Sper sa nu aveti ganduri de judecata asupra mea?!..
Voi mai stiti sa iubiti, cu adevarat, mai simtiti acele sentimente profunde, mai vedeti dincolo?...
Sper ca nu v-am rapit timpul fara rost, facandu-va partasi la aceasta discutie cu mine, chiar daca, cateodata, v-am cuprins in aceasta conversatie cu mine, incompleta de altfel si pe alocuri incoerenta, dar din suflet, dintr-un suflet care striga...
Va las cu urmatoarele versuri: He made a bridge of my broken dreams and a rainbow of my tears....pentru mine, pentru voi, pentru toti....
In El,
Marius
touching :-<
RăspundețiȘtergere