Ana, ce nume simplu :)

Ana e fetita noastra, a mea si a lui Miky si o iubim mult de tot :)

Azi in fata usii m-a intrebat, tati, cand vine mama acasa de la spital? I-am raspuns, cred ca in weekend. Si va fi bine cand va veni acasa, ma intreaba din nou? La care eu ii spun, daca ne rugam lui Dumnezeu...in secunda 2 ea raspunde, pai ma rog eu si inainte sa deschid usa de la intrare, ea inchide ochii si se roaga pentru mamica ei...apoi uita de tot, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat sau ca si cum ar avea deja incredintarea deplina ca totul va fi ok si trece la ce-i place ei mai mult - desenele animate :)

M-am gandit si am fost multumitor ca un gand curat, dintr-o inima curata, a fost inaltat spre Dumnezeu, pe deplin incredintat ca mari minuni face rugaciunea unui copilas pe care Dumnezeu il iubeste atat de mult!

Acum Ana doarme...ca un ingeras ce va fi candva, dar pana atunci, alti ingerasi o pazesc...va pup, voi merge si eu la culcare...

Marius