Faceți căutări pe acest blog

luni, 25 octombrie 2010

Cutremurator...

A fost odata o pereche de atei care avea o fiica. Perechea nu i-a vorbit niciodata fetitei despre Dumnezeu.
Cand fetita avea cinci ani, intr-o seara, parintii ei s-au certat si tatal a impuscat mama iar apoi s-a sinucis. Fetita a vazut totul...
A fost dusa la o casa adoptiva, mama ei adoptiva era crestina si o ducea la biserica.
In prima zi de scoala duminicala mama i-a spus profesoarei ca fetita nu a auzit niciodata despre Isus si de aceea sa aiba rabdare cu ea.
Profesoara a aratat o poza cu Isus si a intrebat: "Stie cineva cine este El?" si fetita a spus: "Eu stiu...! El e barbatul care ma imbratisa in noaptea in care parintii mei au murit."
Ce ironic, nu...?
Ce ironic cum oamenii Il lasa deoparte pe Dumnezeu si apoi se intreaba de ce lumea se indreapta spre iad.
Ce ironic ca crezi tot ce spun stirile dar te indoiesti de ceea ce scrie Biblia.
Ce ironic cum unii spun: "Cred in Dumnezeu!" dar il urmeaza pe Satan care si el, la randul lui, crede in Dumnezeu.
Ce ironic ca trimiti sute de mass-uri pe mess dar cand primesti un mesaj despre Dumnezeu nu il imparti.
Ce ironic cum cineva poate sa fie atat de emotionat pentru Cristos in fiecare duminica dar sa fie un crestin invizibil in restul saptamanii.
Ce ironic cum pot sa fiu mai preocupat de ce gandesc altii despre mine decat pentru ceea ce gandeste Dumnezeu despre mine. (te gandesti?)
Da, eu il iubesc pe Dumnezeu!
El iti trimite flori in fiecare primavara.
El iti trimite un rasarit in fiecare dimineata.
De cate ori vrei sa vorbesti El e acolo sa te asculte.
El poate trai in orice parte din univers dar a ales inima ta.
Dumnezeu nu ti-a promis zi fara durere, bucurie fara tristete, soare fara ploaie. El ti-a promis forta pentru fiecare zi, alinare lacrimilor tale si lumina pe carare.
Dumnezeu sa te binecuvanteze!

joi, 9 septembrie 2010

SCRISORI DE LA TEDDY

SCRISORI DE LA TEDDY

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala.. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."
Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."

MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).

Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a o ajuta sa se ridice!

marți, 22 iunie 2010

daca ma veti cauta, voi fi aproape...

dragii mei, voi lipsi o perioada de timp, dar nu voi fi departe. ma voi intoarce la sfarsitul anului, pana atunci, interventiile mele vor fi sporadice!

sa auzim numa' de bine!

the voice of heart

vineri, 4 iunie 2010

a 8 a nota de pe portativ e NO :)

Cel putin pentru ziua de azi, m-am gandit ca a 8 a nota pe portativ sa fie NO de la NOSTALGIE, sau NOSTALGIC, caci tre' sa recunosc ca am fost un pic egoist si m-am gandit la mine. De fapt nu e vina mea ca am devenit dintr-o data nostalgic :)
Azi am citit si am vazut cate ceva despre urmatoarele cuvinte, care nu-mi sunt straine, de fapt le pot considera prietene, pe unele in viata reala, pe altele in viata "imaginara"...da, da, stiu ca nu prea intelegeti, luati doar ce e bun pentru voi si totul va fi bine :)

IUBIRE, DURERE, INOCENTA, PLECARE (DESPARTIRE), SUFERINTA, SINGURATATE, MUZICA, RESPECT, COMPASIUNE, PRIETENIE SI IAR MUZICA, RABDARE, ELIBERARE, DIVIN...

Inchideti ochii si eliberati timpul din mintea voastra, asociati fiecare cuvant de mai sus cu o imagine, s-ar putea sa fiti surprinsi de ceea ce veti descoperi :)

Cand m-am apucat sa scriu aveam in minte cu totul alt mesaj, vroiam sa va povestesc altceva, dar totul s-a schimbat pe parcurs.

Va las 2 fraze, nu sunt neaparat celebre, se prea poate ca nici sa nu le fi auzit vreodata, dar stiu ca unii din voi le-ati experimentat :)

1. exista o iubire atat de mare si profunda pe care nici moartea nu o poate birui - stiti ca se spune la nunti "pana cand moartea va va desparti", dar va spun, exista o iubire care a biruit moartea, e dincolo de ea...

2. viata nu inseamna sa astepti ca furtunile sa treaca, ci sa inveti sa dansezi in ploaie!

Acum ma voi lasa prada mai departe notei cu numarul 8 de pe porativul vietii mele..enjoy me :)

SA FITI IUBITI!

joi, 20 mai 2010

...fara titlu'

Cine mai are nevoie de cantec, cine mai are nevoie de basme, cine mai traieste o poveste...cortinele sunt de mult trase, prafuite...in ruina!

Ma gandema la copilarie, e un subiect ce des imi vine in minte, a fost ca o poveste, si-i multumesc lui Dumnezeu ca am avut-o, unii n-au stiut ce e aia o copilarie si ma uit acum la ce se intampla cu noile generatii, desi libere, nu mai au copilarie :(

Hei, strig la voi, da, la voi, unde sunt povestile, unde e cantecul, ce ati facut cu ele? Cine le-a furat sa le aduca inapoi, va rog. Lumea saraceste si nu numai economic, sunt lucruri mai importante care nu se vad.

Dati-le copiilor povestile inapoi, cantecul cristalin, invatati-i sa fie buni, sa iubeasca, sa se bucure de-o floare...

Doamne, ce-i cu lumea asta? Cateodata asa ma simt de coplesit de ce-i in jurul meu ca nu mai pot scoate un sunet - e ca un cantec mut si fara titlu :(

Nu-mi mai arde sa scriu, nu-mi mai arde sa cant, nu-mi mai arde...inima!

Parca totul e in van, cant pentru suflet, care suflet? Cine se mai opreste sa asculte? Toti sunt intr-o alergare continua, catre ce? Toti aleg autostrada, dar cararea buna e cea ingusta si pietruita, e singura care duce acolo unde este inima noastra - langa cei dragi, acolo unde s-a nascut sufletul...

Nadejdea este ancora sufletului...

Nadajduiesc intr-o melodie care sa atinga, intr-o poveste care sa schimbe, intr-un drum care sa ne implineasca, intr-un timp care sa ne fie indeajuns sa sfarsim cu bine alergarea, intr-o minte limpede si cuget curat, nadajduiesc in El, povestea cantecului meu :)

Acum va las, ma duc sa-mi fac plimbarea printre vise...un copil stingher al lumii de nicaieri :(

miercuri, 19 mai 2010

Azi e ziua Mamei - La Multi Ani!

Wow, trec anii, zboara si nu o fac incet...pentru mama a mai trecut un an, la fel cum trec pentru noi toti. Dar, daca avem pe cine trebuie la carma, daca avem pe umarul cui sa punem capul, daca avem pe cineva care sa ne duca in brate atunci cand obosim, nu suntem singuri si anii capata o alta valoare, sunt pretiosi pentru ca sunt ani de armonie cantati cu pasiune in duetul vietii ( def. duetul vietii = tu si Dumnezeu). Noi, restul, suntem ajutoare trimise de catre El, si ca ajutoare bune, ne dam toata silinta sa fim aproape, sa iubim, sa daruim - Doamne ajuta-ne sa fim la inaltime!

Mama, fii binecuvantata, fii sanatoasa, ramai in El, ramai cu El...la multi ani in El!...Doamne asculta-mi ruga:

Doamne zambeste-i mamei, fa tu lumina in zilele innourate, fa sa simta ca poate duce si ziua de maine, inca o data, pentru ca Tu esti acolo. Fa-o fericita, in ciuda a tot ce se petrece, Tu esti mereu acolo, chiar si cand copii sunt plecati sau cade in deznadejde, Te are cu ea si poate trece peste tot in Numele Tau Sfant!
Atinge-o, fa-o sa se increada si mai mult in Tine. Doamne, in Tine toate lucrurile sunt bune, indiferent cat de negre sunt timpurile, Doamne fii Tu Partenerul ei si fii tu cel care da armonia acestei vieti, care nu este altceva decat o melodie, cateodata majora, alteori minora. Ajuta-ne pe toti sa-ti stam aproape si sa terminam alergarea cantand cu satisfactie si bucurie, partea majora!

Parintii sunt darurile lui Dumnezeu pentru noi si atunci cand ne nastem credem ca vom fi tot timpul alaturi de ei, si nu este gresit, desi fiecare are statia lui unde coboara in calatoria acestei vieti. DAR, noi suntem diferiti, noi avem o nadejde vie, noi stim ca putem fi impreuna pentru eternitate, chiar daca aici ne pot desparti cativa ani...
Insa, indiferent cum punem problema, ceea ce sadesc ei in noi, dragostea lor, atasamentul, asta ramane in inima si se va reactiva probabil cand vom fi din nou impreuna ca atunci cand eram copii!...


Ok, am intrat intr-o stare...azi e o zi de bucurie, azi e ziua mamei si ea este aici cu noi, n-a plecat nicaieri :) S-o tina Dumnezeu sanatoasa langa noi pana la sfarsit!

Am devenit dintr-o data foarte melancolic si mii de ganduri imi strafulgera mintea si mai bine ma opresc aici, pentru ca altfel...

Azi e ziua mamei, i-am scris un cantec ce va fi pe blog in cateva zile:


Imi este dor de tine Mama,
Imi este dor de chipul tau,
Imi este dor de acea cantare,
Ce mi-o cantai sa pot s-adorm,

Imi este dor de ruga ta
Pentru ca ea a schimbat viata mea,
Imi este dor de soapta ta
O simt si-acum in inima mea,

M-ai leganat in cantari senine
Si te-ai rugat ca sa-mi fie bine,
Pe al meu cer nori sa nu se-adune
Si mi-ai promis c-ai sa fi cu mine,

Imi este dor de vocea ta,
Ce despre Isus adesea imi vorbea,
M-ai invatat sa Il iubesc,
In cer cu tine intr-o zi sa-L preamaresc,

Ma rog acum la Dumnezeu
Ca El sa-ti ia suspinul greu,
Sa te vegheze-n drumul tau,
Oh scumpa mama, te voi iubi mereu!

Iti multumesc ca m-ai crescut,
Si-ai fost langa mine de la inceput
Si iti doresc sa fi mereu,
Cea mai iubita mamica, tu esti sufletul meu...la multi ani, Mama!

marți, 11 mai 2010

Timpul ne alearga pe toti....doar pentru cei cu inima de copil!

Da, asa e, timpul ne alearga pe toti, dar eu stiu un refugiu...he he, e timpul sa va spun o poveste. Dar nu e o poveste oarecare, caci e rupta chiar din amintirile paginilor inimii mele. Hm, cam incurcata treaba asta, iar tu cititorule, care zambesti putin ironic, sa nu crezi ca esti mai presus, ci din contra, daca n-ai sa fii ca ei, nu vei avea parte de..."tinutul de nicaieri"!

Toti suntem niste copii, daca pierdem asta, am pierdut tot. In seara asta declar raspicat ca vreau sa raman un baietel, unul care crede, caci doar asa poti ajunge in taramul de nicaieri.

Dar in zane credeti? Stiti voi cine sunt? Hei, nu-mi strica visul, asta e lumea mea si nu-ti dau voie sa intri asa in ea, ai auzit?! Totul tine de cum privesti lucrurile, sta in puterea ta sa faci din piatra un diamant, dar daca tii in mana un diamnat si zici ca e piatra, atunci e grav. Imagineaza-ti doar ce vrei sa fii si vei fii, daca-ti doresti suficint de mult si crezi!

Limita dintre copii si adulti poate fi cateodata de ordinul secundelor, invers e putin mai anevoios drumul, dar in noaptea asta l-am gasit...sunt asa de fericit!

Sa stiti ca daca nu veti intelege o iota din ce-am scris, inseamna ca n-ati citit cu inima de copil aceste randuri, ceea ce ma face sa va avertizez ca sunteti in mare pericol!

Deci, pentru o clipa, renunta la aceste randuri, inchide ochii si gandeste-te la ceva minunat. Daca ai probleme in a ti se implini, trebuie sa ma cauti de urgenta sa arunc cu niste praf de zane peste tine. Asa, ca mi-am adus aminte, te intrebam mai devreme daca, crezi in zane? Eh, care e raspunsul tau? De fapt, stii ce este o zana?

Cand primul copil a zambit pentru prima data, zambetul s-a spart in mii de bucati si s-a imprastiat peste tot, asta a fost inceputul zanelor. Acum, de cate ori se naste un copil, primul lui ras se transforma intr-o zana...

Deci, sa nu cumva sa spui ca nu crezi in zane, pentru ca de fiecare data cand cineva spune asta, o zana moare. De aceea m-am hotarat eu sa plec pe taramul de nicaieri, pentru ca aici lumea nu este rea, ea inca crede in zane, si crede-ma la cati copii sunt si la cate rasete se aud, in curand vor fi la fel de multe zane ca noi, oamenii!

Shh, il vezi, e taramul de nicaieri, e visul meu, pe care vreau sa-l impart si cu tine, singura conditie e sa crezi din inima ta de copil!...

Acum trebuie sa te parasesc, s- facut tarziu, am sa merg sa vorbesc cu stelele. Stii, imi place cateodata sa ma plimb pe calea lactee, sa dau mana cu soarele - dar doar cu manusa de protectie, nu stiu ce-i cu el, e mereu fierbinte. Cu luna stau la taclale parca ne cunoastem de-o viata. Acum e timpul meu, e visul meu...m-am hotarat, am sa tac si am sa ascult, iar raspunsul meu va fi o lacrima...


Pana la sfarsit...doar un baietel...Peter Pan