...fara titlu'

Cine mai are nevoie de cantec, cine mai are nevoie de basme, cine mai traieste o poveste...cortinele sunt de mult trase, prafuite...in ruina!

Ma gandema la copilarie, e un subiect ce des imi vine in minte, a fost ca o poveste, si-i multumesc lui Dumnezeu ca am avut-o, unii n-au stiut ce e aia o copilarie si ma uit acum la ce se intampla cu noile generatii, desi libere, nu mai au copilarie :(

Hei, strig la voi, da, la voi, unde sunt povestile, unde e cantecul, ce ati facut cu ele? Cine le-a furat sa le aduca inapoi, va rog. Lumea saraceste si nu numai economic, sunt lucruri mai importante care nu se vad.

Dati-le copiilor povestile inapoi, cantecul cristalin, invatati-i sa fie buni, sa iubeasca, sa se bucure de-o floare...

Doamne, ce-i cu lumea asta? Cateodata asa ma simt de coplesit de ce-i in jurul meu ca nu mai pot scoate un sunet - e ca un cantec mut si fara titlu :(

Nu-mi mai arde sa scriu, nu-mi mai arde sa cant, nu-mi mai arde...inima!

Parca totul e in van, cant pentru suflet, care suflet? Cine se mai opreste sa asculte? Toti sunt intr-o alergare continua, catre ce? Toti aleg autostrada, dar cararea buna e cea ingusta si pietruita, e singura care duce acolo unde este inima noastra - langa cei dragi, acolo unde s-a nascut sufletul...

Nadejdea este ancora sufletului...

Nadajduiesc intr-o melodie care sa atinga, intr-o poveste care sa schimbe, intr-un drum care sa ne implineasca, intr-un timp care sa ne fie indeajuns sa sfarsim cu bine alergarea, intr-o minte limpede si cuget curat, nadajduiesc in El, povestea cantecului meu :)

Acum va las, ma duc sa-mi fac plimbarea printre vise...un copil stingher al lumii de nicaieri :(