Da, asa e, timpul ne alearga pe toti, dar eu stiu un refugiu...he he, e timpul sa va spun o poveste. Dar nu e o poveste oarecare, caci e rupta chiar din amintirile paginilor inimii mele. Hm, cam incurcata treaba asta, iar tu cititorule, care zambesti putin ironic, sa nu crezi ca esti mai presus, ci din contra, daca n-ai sa fii ca ei, nu vei avea parte de..."tinutul de nicaieri"!
Toti suntem niste copii, daca pierdem asta, am pierdut tot. In seara asta declar raspicat ca vreau sa raman un baietel, unul care crede, caci doar asa poti ajunge in taramul de nicaieri.
Dar in zane credeti? Stiti voi cine sunt? Hei, nu-mi strica visul, asta e lumea mea si nu-ti dau voie sa intri asa in ea, ai auzit?! Totul tine de cum privesti lucrurile, sta in puterea ta sa faci din piatra un diamant, dar daca tii in mana un diamnat si zici ca e piatra, atunci e grav. Imagineaza-ti doar ce vrei sa fii si vei fii, daca-ti doresti suficint de mult si crezi!
Limita dintre copii si adulti poate fi cateodata de ordinul secundelor, invers e putin mai anevoios drumul, dar in noaptea asta l-am gasit...sunt asa de fericit!
Sa stiti ca daca nu veti intelege o iota din ce-am scris, inseamna ca n-ati citit cu inima de copil aceste randuri, ceea ce ma face sa va avertizez ca sunteti in mare pericol!
Deci, pentru o clipa, renunta la aceste randuri, inchide ochii si gandeste-te la ceva minunat. Daca ai probleme in a ti se implini, trebuie sa ma cauti de urgenta sa arunc cu niste praf de zane peste tine. Asa, ca mi-am adus aminte, te intrebam mai devreme daca, crezi in zane? Eh, care e raspunsul tau? De fapt, stii ce este o zana?
Cand primul copil a zambit pentru prima data, zambetul s-a spart in mii de bucati si s-a imprastiat peste tot, asta a fost inceputul zanelor. Acum, de cate ori se naste un copil, primul lui ras se transforma intr-o zana...
Deci, sa nu cumva sa spui ca nu crezi in zane, pentru ca de fiecare data cand cineva spune asta, o zana moare. De aceea m-am hotarat eu sa plec pe taramul de nicaieri, pentru ca aici lumea nu este rea, ea inca crede in zane, si crede-ma la cati copii sunt si la cate rasete se aud, in curand vor fi la fel de multe zane ca noi, oamenii!
Shh, il vezi, e taramul de nicaieri, e visul meu, pe care vreau sa-l impart si cu tine, singura conditie e sa crezi din inima ta de copil!...
Acum trebuie sa te parasesc, s- facut tarziu, am sa merg sa vorbesc cu stelele. Stii, imi place cateodata sa ma plimb pe calea lactee, sa dau mana cu soarele - dar doar cu manusa de protectie, nu stiu ce-i cu el, e mereu fierbinte. Cu luna stau la taclale parca ne cunoastem de-o viata. Acum e timpul meu, e visul meu...m-am hotarat, am sa tac si am sa ascult, iar raspunsul meu va fi o lacrima...
Pana la sfarsit...doar un baietel...Peter Pan
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu